În intervalul 15-18 ianuarie, aducem un omagiu «celui mai ales dintre toți scriitorii acestui neam». O serie de manifistări destinate omagierii poetului român. Periplul, menit să ne ofere o viziune cât mai amplă asupra personalității și eminesciene , a debutat încă din primele sale manifestări cu un program care, fără doar și poate , a atras și a bucurat elevii , aceștea exprimând o curiozitate vie față de povestea vieții marelui poet.
Am fost întâmpinați încă de la bun început cu un recital de poezii susținut de către elevi și o lectură a liricii eminesciene , din care amintim numai câteva poezii de seamă precum: «La steaua», «Atât de fragedă», «Dorința», «Floarea albastră», «La Bucovina», «La mormântul lui aron Pumnul», «De câte ori iubito», «Freamăt de codru», «Codrule, codruțule», «Copii eram noi amândoi», «Ce te legeni», «O, rămâi». Am descoperit cu plăcere chipurile celor mici , satifacția de a participa la o călătorie fără seamă în lumea fascinantă a imaginarului eminiscean , o lume plină de candoare și sensibilitate , care își mai găsesc ecouri chiar și în zilele noastre.
În aceste împrejurări , am putut să poposim cu duioasele voci care ne-au încântat cu colinde și romanțele emenesciene.
În tot acest răstimp expoziția ne-a făcut plăcere cu secțiunea «Manuscriselor Eminisciene», cu gazeta de perete «Eminescu și natura», și cele 15 lucruri ma puțin cunoscute a Marelui poet.
Plină de farmec s-a încheiat această scurtă relatare decât cu un sentiment de împlinire că un asemenea context favorabil cunoașterii creației și vieții lui Mihai Eminescu a fost posibil în cadrul sălii de română.
În viața lui scurtă , a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi. A îmbogățit ritmul , rima și expresia artistică . A dat cuvintelor simple , valori noi și armonii surprinzătoare , sentimentelor , adâncime unică viziunilor , orizont nemărginit – aprecia Mihail Sadoveanu.
